Life’s a bitch and then you die

Suna pesimist? Nu, cel putin pt. mine. E al naibii de reala, o filosofie urbana a zilelor noastre, izvorata, daca nu ma insel, din puturile gandirii unui rapper american (East sau West Coast, nu conteaza).

Este, pe langa o gandire cat se poate de practica, pragmatica, la fel de optimista. De ce? Pai, cand vezi ce-i in jurul tau, la stiri, in ziare, la job, pe strada, in trafic, in restaurant, acasa (de ce nu?…) si te apuca pandaliile, bagi un Dr DRE d-asta, sau cine o fi zis-o si-ti dai seama ca nu merita, nimic, agitatia si nervii. Ca pana la urma, toate trec, life is short si ajungem, inevitabil, in acelasi loc. Mai devreme sau mai tarziu, trecem Stixul, dam coltul, sau ortul popii, ne stingem, dam duhul, prapadim sau crapam. (Pacat ca n-avem si noi un “pushing up daisies” sau un “bite the dust” pentru asta, macar suna mai bine 🙂 )

Daca intelegi asta, ai toate sansele de a fi un premiant al vietii (fie ca o traiesti la max, rupandu-ti-se de chestiile morale, fie c-o traiesti your way, respectandu-te si respectand pe cei din jur). Asa, doar pentru tine (macar!).

Pe vremuri, curiozitatea omora pisica. Astazi, o reinvie :)

Oamenii. Suntem curiosi, din fire, ne place sa exploram, sa stim, sa patrundem, de multe ori, in mintile semenilor. Misterul ne excita si ne incita, ne starneste pofta curiozitatii. Nu e un pacat, sa fim seriosi. Era, pe vremuri, daca ne gandim la Adam si Eva si pedeapsa primordiala primita ca si consecinta a curiozitatii.

“Curiozitatea a omorat pisica”- mai des intalnita pe vremuri. Vine din englezescul “Curiosity killed the cat” (a inceput sa se foloseasca prin secolul 17). De multe ori, din cauza ca vrem sa stim (mai) multe, distrugem misterul, magia dispare. Cu secole in urma, omul explica tot ceea ce se intampla in jur prin intermediul miturilor, credintelor. Nu era nimic exact, real, dar asta nu le dadea dureri de cap si traiau linistiti, fara sa le fie starnita curiozitatea de a afla cum stau, de fapt, lucrurile. Astazi, gratie curiozitatii asteia, stiinta a evoluat, pisica nu numai ca nu mai moare, dar poate fi clonata, in viitor chiar si criogenizata, CLAR!

Pe vremuri, deci, curiozitatea era considerata un defect, probabil din cauza religiei, care ii invata pe oameni sa creada orbeste ceea ce li se spune, fara sa verifice sau incerce (“crede si nu cerceta!”…). Astazi, bucuria de a-ti satisface curiozitatea poate fi atat de intensa, incat compenseaza riscurile asumate.

Daca ne raportam fix la partea umana, la viermele curiozitatii din viata cotidiana, curiozitate ce ne-o rasfrangem asupra celor din jur, ok, de multe ori nu rezulta lucruri mult prea “politically correct” sau etice. Dar, suntem oameni, nu poti ignora ceva ce-ti este oferit pe tava (nu sunt de acord cu acea curiozitate cautata, acel frenetism, act paranoic de a verifica, cerceta mailuri, sms-uri, instalat de keyloghere, etc, aici vorbim de un lucru care, clar, este de condamnat si e fffffff urat) si-o faci nu pentru a descoperi America, ca a descoperit-o altul, ci doar din curiozitate, ca asa suntem noi. Asta atunci cand esti un om cu principii si nu vrei sa te folosesti de anumite informatii dobandite, astfel, pentru te miri ce scopuri abscunse sau pentru a te putea folosi, apoi, de arma reprosului. In fond, cand stii ca nu ai nimic de ascuns in fata cuiva, stii, la fel de bine, ca acel cineva nu are ce cauta, ceva sa nu stie deja, deci nu deranjeaza. Privacy ramane privacy, ok, dar, daca nu faci din asta o obisnuintza, daca e o chestie singulara, un “accident”, nu se pune, intra la capitolul “funny, ia sa vedem!” 🙂

De final: “Multe fiinte umane sunt nefericite din cauza a ceea ce stiu sau a ceea ce nu stiu. Ignoranta este o binecuvantare doar atunci cand este totala; imediat ce ne dam seama ca suntem ignoranti, vom dori sa nu mai fim. E celebra <<curiozitatea a omorat pisica>>. In cazul umanitatii, vorbim de un sentiment profund si esential. Dorinta de cunoastere, atunci cand intelegi ca nu stii, este universala si probabil irezistibila. A fost tentatia originara a omenirii si nu exista femeie sau barbat si, in special, niciun copil care sa i se poata opune mult timp. Dar, asa cum a zis Shakespeare, este o dorinta care creste cu cat se alimenteaza mai mult. Este imposibil sa potolim pofta de cunoastere. Si, cu cat esti mai inteligent, cu atat setea ti-e mai mare” Charles van Doren

Ma-ncui? Te-ncui! (Incuiatzi din toate coltzurile, unitzi-va!…)

Incuiatzii- ne incuie la tot pasul, sau incearca, ca asha-s ei. Niste persoane “non-magice” (of, of, of, Harry Potter!…) care se sperie de magie, de lucrurile alea care pot starni lucruri magice, unice. Aia care nu numai ca incuie “usile magice” ale altora drept in nas, dar au si ei urme severe, bashici imense pe lunga lor barna rosie, fada si plictisita de la atata masochism frigid, rigid.

Oamenii astia, daca ii putem numi asa, nu au sange in vene, sunt ca niste Zombie de plastic made in China, care se tarasc prin viatza gata sa suga sangele altora, pentru apoi a-l voma, pentru ca nu stiu ce face cu el. Total asexuati, n-au outze, chiar daca au sani lactanti sau doar de decor, fie ca le atarna ceva intre picioare sau nu.

Astia, non-magicii, sunt prototipul perfect al compromisurilor. Fac si tac, pleaca capul si iar dau cu barna lor in tzarana si iar fac cucuiu’. Si, fug repede la mami, “Auch!” Si mai sunt si aia de arunca cu pietre, de acolo, de jos, de la inaltimea josniciei in care zac, doar, doar i-or nimeri pe cei care le provoaca pareri “dizgratioase” la zona sensibila. Niste perdanti, femeiushte si barbatzei frustrati, fara viata, fara nimic, doar cu iluzii. Ireale. Sau atemporale. Care se zbat in sticluta lor de plastic, doar, doar sunetele produse vor cauza ceva, ceva decibeli.

Ce mai tura-vura, p-astia ii consider persoane toxice si-i evit. I’m not biggest cojones on earth, dar, totusi, cand mi se umfla, mi se umfla! Si e cam starea lor naturala, asha, umflate! 😉

Alo, DA, Clujul? Primiti apel cu taxa inversa? :)))

Mi s-a parut fff tare si haioasa imaginea de mai jos. Pai, cam asta ne “doare” in ultimul timp si bine facem, de ce nu? << –Bai, Androidule, te crezi shmeker? Si tu, BB-ule, ce mai zici, care-i treaba? Nu-i asha ca Iphone rullz?>> 🙂

Chapeaux bas, iar, pt. gadgeturile zilelor noastre, pe langa ca sunt mega utile, ne mai si intretin. Ca devenim addicted la ele? Foarte bine, sa tot fie! Si, cica mai e un pic, cateva luni, pana la Iphone 5!! Amazing!:)

Egotismul, bulele de sapun sau cum devin unii… Bula!

Fiecare dintre noi este unic si valoros, fara doar si poate. Si cu totii, fara exceptie, ne consideram mai importanti decat suntem in realitate, cu totii traim in realitatea propriei inconstiente, “realitatea” perceputa prin minte, prin simturi.

Imensa majoritate a omenirii este intemnitata in propria inchisoare a mintii, propriul Matrix, o iluzie, de fapt, din care constiinta incearca sa se trezeasca, o cale inapoi, un drum deloc usor, pe care sinele nostru o are de parcurs. De aceea, nu e de mirare si nici de condamnat ca imensa majoritate prefera “sigura” realitate a iluziei. Si asa, devin sclavii celor 3 P (etaloanele supreme ale succesului in viata, desemnate de societate: Popularitate, Productivitate, Posesiuni). Iar aici intervine cea mai mare drama, incununarea distrugerii identitatii noastre si crearea falsului sine, cu false prioritati, false credinte si valori. Si marea majoritate ce face in acest caz? Se auto-viruseaza cu importanta de sine. Mai pe shleau, capata senzatia ca toata lumea se invarte in jurul lor, iar orgoliul asta le macina viata fara ca ei sa-si dea seama.

Majoritatea oamenilor cu un ego exacerbat (in categoria asta intra in special “renegatii”, aia de se dau, voit, inferiori si cu “temeri” existentiale in fata celorlalti, pt. a putea auzi la tot pasul ca, de fapt, sunt minunati) nu prea intreprind NIMIC. They only have the good PR. Astia sunt ca bulele de sapun. Cu cat sufli mai mult (si din pacate isi gasesc multi fraieri care sa le sufle in POPOU), se fac mai mari, dupa care isi iau avant si urca, urca, atrasi de stralucirea soarelui (a se citi succesului) pana… SE SPARG… Si-apoi, ajung ca Bula din bancuri… simpli Bula!

Nu esti mai important decat o simpla bucata de lemn. Nu esti insa nici mai putin important decat cineva care salveaza milioane de vieti. Esti in mod egal valoros. Revino la normal, la sol, din turnul unde te-ai intemnitat singur. Vei constata ca viata are un alt aer, mult mai proaspat, aici. In lumea firelor de praf constiente de locul lor in REALITATE.