CUM SA AI CALDURA IN CASA CAND ESTI SINGURA ACASA:)
Esti femeie. Sunt -10 grade afara. Vezi ca sunt cam reci caloriferele. Barbatu’ e plecat in delegatie sau, pur si simplu, nu ai unul in casa. Ce faci? Ai 3 variante:
- Mori de frig pana se intoarce peste 3 zile (e clar c-o sa racesti, mama-mama!)
- Te muti temporar in alta casa (pe bune?)
- Chemi un instalator (cine stie cand vine; in plus, daca esti femeie, siiigur iti va spune ca trebuie sa inlocuiesti tot sistemul de tevi al blocului, al cartierului si al orasului, doar pentru ca stie ca nu te pricepi si pentru ca sa te jecmaneasca de bani)
- Chemi un prieten (daca ai noroc sa dispui de un prieten priceput la toate, esti o norocoasa, dar acest material nu-i pentru tine 🙂 )
- REPARI TU! ECONOMISESTI BANI SI NICI NU E CEVA GREU.
Asadar, ce trebuie sa faci ca sa ai din nou caldura in calorifere. Iti explic, pas cu pas! Am facut acelasi lucru, saptamana trecuta si a functionat!!
- Faci rost de o SURUBELNITA (ideal ar fi una d-aia cu mai multe capete)
2. Te duci la un calorifer, ala care e cel mai rece. La astea de la Romstal (cele orizontale, nu cele verticale, din bai), in partea din dreapta, cum te uiti, sus, este o chestie alba, din plastic.
3. In mijloc, este o chestie din metal, care are un santz. Acolo bagi surubelnita. Ia o oala adanca pe care s-o bagi dedesubt, pentru ca va trebui sa scoti apa din calorifer si sa nu inunzi in casa. Invarti surubelnita in chestia asta metalica cu sant, spre partea stanga. O sa inceapa sa curga apa. Lasi sa curga. Muult. La un moment dat, nu mai curge apa. Stai acolo si astepti, pentru ca e aer pe tzeava. Auzi un fasait. E bine. Iese aerul! Dupa care, iese iar apa! Stai cam 20 de minute, cu totul, sa scoti apa.
4. S-a scurs toata apa din calorifer. Invarti iar surubelnita, spre dreapta. Ca sa inchizi orificiul asta pe unde ai scos apa.
5. Daca ai centrala: o sa vezi ca nu mai arata presiune, acolo unde e cesuletul ala gradat, care, in mod normal trebuie sa arate cam pe la 1,5-2. Inseamna ca nu mai e apa in centrala. Bagi mana sub centrala, dai de un robinet. Il invarti un pic si auzi apa cum curge in centrala. In momentul asta, vezi limba de la cesuletzul de presiune ca urca. Cand ajunge intre 1,5-2 rotesti robinetul de la centrala si il inchizi.
6. Opresti si repornesti centrala. Si asta e tot! In 45 de minute, fara efort si fara bani cheltuiti aiurea pe instalator, caloriferele tale or sa duduie!! 🙂
PS: Cand ai probleme cu masina, sa nu faci, tu, femeie, nimic! Nu te duci TU cu ea la service, nu te duci TU cu ea la vulcanizare. Simplu. Crede-ma, nu bun. Rogi un barbat, s-o faca. Believe me!
Care e secretul?
Yabadabadabadoooo! Āsta e secretul. Sā te bucuri de orice lucru, chiar și de nereușite, sā trāiești azi, nu ziua de ieri și nici ziua de mâine.
Să faci lucrurile care îți plac și care-ți dau o stare de bine. Să le faci pentru tine, nu ca să epatezi. În general, e vorba de lucrurile alea pe care le poți face în fiecare zi și pentru care nu trebuie să scoți un ban din buzunar.
Și am o dilemă. De ce noi, oamenii mari, în speță femeile, renunțăm la a mai face chestiile pe care le făceam în copilărie/adolescență, la joacă? Acum, ieșim “ca fetele” la o terasă, un restaurant, whatever, facem mereu același lucru, ne adunăm, stăm și vorbim, over and over. Sau, mergem la un film și alte d-astea. De ce nu ne întâlnim să ne jucăm? Un badminton, un baschet, d-astea?
Eu am început să dau iar la coș. Dintr-o întâmplare. Pe vremuri, vara, o faceam zilnic. Acum, după 20 de ani, plăcerea e aceeași și mă simt extraordinar de bine!!Da, am văzut oameni care mă priveau gen “uite-o și p-asta!” Contează ce vor sau ce “așteaptă” ei de la mine? NIET! :)) Contează doar că e viețișoara mea și sunt alegerile mele pentru a mi-o face frumoasă, pentru mine! Știu, nu e deloc “fashion” ce fac, dar, nu cu tzoalele și “hai, fată,” rămâi, când ajungi la bătrânețe să-ți faci un bilanț.
Este atât de frumos ceea ce mi se întâmplă și nu mi-e frică că ar putea fi vorba doar de un vis, din care, la un moment dat, o să mă trezesc, căzând din pat! Pentru că știu că e un vis, dar pe care mi-l construiesc singură, zilnic. Este visul numit viață. A mea. Alegerile mele, zâmbetele mele, fericirea mea. Condimentată de oamenii pe care îi iubesc. Că doar nu-s sihastru, măicuță (nu că ar fi rău, dar n-am ales asta pt mine)!
Așadar, care e secretul? Să știi să te bucuri de ceea ce ai, nu de ceea ce deții si nicicum de ceea ce tinzi/speri sa ai intr-o buna zi. De ceea ce ți se dă, gratis. Sunt vreun nabab? Nu! Sunt vreun președinte, vreun director general? Nu! Sunt un om, simplu, curat, fericit, așa cum am venit aici și așa cum voi pleca! Fix cu același bagaj. Și sper să pot lăsa amprenta urmelor vieții mele simple și total anormală conform standardelor actuale (bolnave) ale societății românești și copiilor și nepoților mei! Yabadabadabadoooooo!!
In the mood for love. Simplu!
Mai sunt cateva zile si ne despartim de 2012. Cred ca teoria care zice ca timpul se comprima este viabila… Nu-i asa ca, parca, timpul fuge, mult prea pe repede-inainte, de noi?…
In 2012 nu prea am avut timp de multe dar, de fapt, m-am ocupat de multe. Pot spune ca anul asta m-am ocupat cel mai mult de mine. Nu-mi propusesem niste lucruri, dar, mi s-au intamplat. Nu credeam ca voi fi, in 2012, “in the mood for love”. Sa ne intelegem, e vorba de love catre un barbat, in rest, n-am incetat nicio clipa sa iubesc ceea ce ma inconjoara!
Dupa o relatie lunga ce s-a stins treptat in tristete si a culminat in furie, razbunare si durere adanca nu ai cum sa fi, imediat sau la scurt timp, in the mood for love, cu altcineva! Sau, daca o faci, e mai mult bluff, te arunci in ceva din teama de singuratate, neputinta, in interior, nu simti o schimbare personala in bine. Cu atat mai putin implinire. Si, tam-nesam, mi s-a intamplat! Nu mai cred in pasiunea aia naucitoare sau, am invatat sa nu mi-o mai doresc. De ce? Pt ca tot ce e intens, pe repede-inainte, la un moment dat se stinge, trece. Am ales, in schimb, sa cred in lucrurile care se cultiva, cu rabdare, in sentimente care se transforma, treptat, in actiuni, in dovezi care devin, incet, sentimente. Ai o mai mare sansa sa dureze frumos si-n liniste.
Mi-a fost teribil de frica. Am scapat de teama unui nou inceput, uitand trecutul, inchizandu-l. Nu toate povestile sunt la fel, nicidecum oamenii, nu toate povestile incep la fel si nicidecum nu toate se termina aidoma.
Da, avem nevoie de cineva langa noi, care sa ne tina de mana! Asta iti confera o liniste, o buna-stare sufleteasca, ce te ajuta sa te concentrezi mai bine asupra taskurilor oferite cu generozitate de societatea actuala. Mai cred ca nu trebuie sa dovedesti nimanui nimic, trebuie doar sa-ti traiesti povestea, asa cum vreti voi, nu cum se asteapta altii; dupa regulile voastre, asa cum se da firesc si natural, intre voi doi. Nu cred in povestile sufocante, cu cat dai si primesti mult, la aceeasi intensitate, ajungi sa te saturi. Iti plac mult prajiturile? Mananca-le zilnic, la un moment dat ti se apleaca!
Nu cred, in continuare, in monotonie, de aceea sarea si piperul, micile certuri sunt extrem de benefice. Cred in respect, onestitate, fidelitate. Si in zambete, copilarii, hohote de ras, prosteli, gelozie, sex buuun si bine, pasiuni comune, comunicare, ajutor reciproc, intelegere si rabdare cu celalalt, certuri mici, furtuni de vara, GESTURI, dorinta de cunoastere a celuilalt. Sex am zis? :):):)
Ideea este urmatoarea: multumesc Domnului pentru ceea ce mi-a dat, El stie cel mai bine de ce mi-a dat si de ceea ce mi-a dat acum si pana acum si de aici inainte. Asadar, 2012 m-ai surprins, dar, recunoaste, si eu te-am surprins! 😉 In 2013 ramane sa ma ocup mai bine si de restul, de ceea ce nu tine de sfera afectivului, fiind, categoric si-n acelasi timp, mereu,cu cine mi-ai dat, in the mood for love!
When the going gets tough, the tough gets going!
Din pacate, nu se intampla asta cu blogul meu, pe care, ultimamente, l-am foarte neglijat. Blog, scuze! 🙂 Ideea e ca pentru mine, contextul offline nu s-a facut tough si asta se rasfrange aici, in online. Saracu’ blog ar urla de la atata miere cu zahar cata imi pocneste din seva, acum. A nu se crede ca totu-i roz bonbon! Pur si simplu inspiratia mea e parsiva cu mine si ma-ndruma numa-ntr-o directie, mult prea putin creativa, mult prea mult cuminte, mult prea mult asezata.
Inspiratia mea sade acum, confortabila, pe un norulet pe care, oricat de mult ai incerca sa-l intepi cu acul, rade la tine, gadilat in pufosenia lui sublima. Stim acum, inspiratia se gadila voioasa, dar ce se intampla cu a mea muza? Contrar asteptarilor celor cateva zeci ce se sacrifica sa intre pe aici, muza nu mi-a murit! Ea e mereu aici, numai ca acum s-a transformat, dintr-o nimfa bataioasa intr-un fluture viu-colorat, tacit in eternitatea sa. Ca asa se intampla, totul evolueaza, chiar si muzele. Privind-o, acum mi se pare mai autentica, mai aproape de adevar, ba chiar mai frumoasa, mai eleganta dar, in acelasi timp, mult mai pretentioasa in feminitatea ei, bat-o vina!
Brusc, a devenit si pudica, nu ma mai lasa s-o dezvalui, se incapataneaza sa fie in mine, nu langa mine. Se dezbraca, doar ea stie cand si-si revendica dreptul de a fi contemplata doar in tacere. De aceea, totul in ea dispare, nu mai are nevoie de artificii. Eu stiu unde este, ea se bucura c-o simt. De aceea, cuvintele ce-odata atarnau cu greutate la vederea ei se fac mici, roz, mieroase si zaharisite. Si le tin doar pentru mine, asta e tributul cerut. Ma resemnez, astfel, voioasa ca, totusi, pretul e mic, senzatia, mare, iar mushteriii fericiti ca totul e bine atunci cand nu se scrie pentru ca scrisul nu-i deloc bine! 🙂
Si, ca sa va alin “dorul”, v-am zis ca am o teorie, “teoria florilor”, probata si para-probata? Se face ca, atunci cand cineva ti-a oferit o floare si n-a facut acest gest din suflet, floarea se ofileste intr-o zi. Cand, dupa ceva zile, aceasta e la fel de vie ca la inceput, inseamna ca a fost daruita din tot sufletul. Buchetul meu, caci despre ACELA e vorba, ma imbie, inca, frumos, ca-n prima zi! 🙂
Noua tactica de a invata gramatica. Bun, bun!
I-mi place de mor! Daca nai sesizat nimic pana acum, ti-e ti se adreseaza, in primul rand, acest videoclip. Fa bine sal vezi si nuti mai bate joc de tine, tinere! I-ti urez decat vizionare placuta!
“Mr. Nobody”
Cred ca am mai dezbatut, aici, tema asta: destin, cauzalitate, sincronicitate, alegeri. Nimic nu este intamplator in viata si orice actiune, orice situatie, om din viata ta isi are rolul bine stabilit in evolutia ta, evolutie care, depinde, in primul rand, de alegerile pe care le faci in viata.
Apropo de alegerile pe care le faci in viata, exista un film care, mie, una, mi-a placut teribil de mult: “Mr. Nobody”, un film cu Jared Leto. Un film deloc usor, despre alegeri si paralelismul aceleiasi vieti din perspectiva alegerilor. Cum o simpla alegere iti schimba complet destinul, cursul vietii.
Destinul, ni-l facem noi in functie de aceste alegeri. Totul este o consecinta a alegerilor noastre. De multe ori, optezi pentru a face ceva, iei o decizie care, pe termen scurt, iti provoaca o anumita stare negativa, constient fiind ca, pe termen lung, este spre binele tau. Alegerile in viata, fara doar si poate le iei pentru a te auto-proteja sau pentru a da sanse unor alte optiuni, care se pot dovedi mai bune. Nu-ti fie frica de schimbare, tu esti stapanul propriei tale vieti!
Esential este sa cantaresti bine inainte de a lua o decizie iar primordial este asumarea riscului, a consecintelor. Trebuie sa ai incredere in tine, sa stii sa te pozitionezi si sa alegi ceea ce e mai bine pe termen lung, nu pentru moment. In fond, momentul e acum, peste o secunda e deja trecut… Deciziile pe care le iei de multe ori vin ca o necesitatate de-a ta de a avea unele confirmari, ce pot veni sau nu.
Personal, sunt adepta stabilitatii, sunt o persoana extrem de constanta si dedicata. Iubesc sentimentul de siguranta pe care ti-l da o certa stabilitate. Dar, in acelasi timp, cand simt ce ceva nu merge, nu ma satisface, dupa ce stau indelung de vorba cu mine, optez pentru a schimba macazul. Sincer, urasc asta, nu caut asta, dar, constientizez ca, decat sa fiu neimplinita intr-o stare latenta, mai bine imi dau un “push”, imi dau o noua sansa. Asa ca, nu-ti fie frica de schimbare, nu fi un las in viata ta, nu te plafona si, mai ales, alege sa fii fericit. De multe ori nu-i simplu, dar, cu atat mai bine! Ai curaj si incredere in tine!
Du-ma acasa, mai tramVAI!… :):)
M-a blocat. Adica, s-a blocat. Eu i-am propus un “unblock”: n-a vrut, a opus rezistentza… Cu alte cuvinte, m-a tradat! Suferinta cauzata a daramat un zid interior, mare cat… Marele Zid. Stai, c-am luat-o in alta directie!! Revenind la coordonatele geografice de la care am pornit, adanc incondeiate in pielea fiintei mele, ca o urma a ceea ce va fi sa vina, mi-am adunat fortele: daca m-a tradat, o traduc si eu! Cu o buna prietena, leita, dupa chip si asemanare si nu numai! Mai micuta, ce-i drept, dar, cu un anterior foarte raisson! Oricum, dinte pentru dinte, ochi pentru ochi, pana la urma, ea a fost prima care s-a dat in barci, nu eu! Si, stie ca tot la ea mi-e gandul, dar fara “of!” Asa ca, ce sa fac? Imi fac de cap, cu alta! Ca, deh…. Cu alta masina, caci despre asta e vorba!! 🙂
Avertisment: Orice asemanare cu fapte, personaje sau intamplari din viata reala este pur intamplatoare! Acest text nu este un pamflet, ci, o oda, oarescum ironica a unui amalgam de trairi cotidiene, mai mult sau mai putin mecanizate. Nu intelegeti mare lucru? Nici nu trebuie, desfatati-va imaginatia, daca va arde, prin acel “ce a vrut sa exprime autorul atunci cand…?” 🙂 🙂
Don’t screw me over :))
Sa aveti o saptamana frumoasa! Imi place enorm de mult piesa asta, so, dedication! Si, fara screw over, fara “stoop low”, va rog. Nu face bine sanatatii! 🙂 In schimb, incercati altceva, mai productiv. Apropo de asta: vorbeam, zilele trecute, cu o amica, care are un affair cu prietenul fostului ei. Sentiment de guilty, dar merge inainte. Probleme, Gogule, de ce? I-am propus sa incerce altceva, ca sa nu se mai simta guilty. Pe genul, infratirea intre popoare, if you know what I mean. 🙂 Ca, pana la urma… De ce nu? :)) Hai, sa fiti frumosi! 🙂
De multe ori, ma simt mult mai tanara decat sunt, atunci cand e vorba de energia de care dispun. Imi place sa spun ca sunt un bec ecologic, consum putina energie, dar luminez bine si pentru muult timp. Alte ori, cand vine vorba de principiile mele si modul de viata, simt ca sunt mult mai batrana decat varsta pe care o am, ca am invatat mult prea devreme concluziile despre viata la care ajung unii, dupa multi ani..
In continuare, las traducerea in romana a unui poem de-al lui Jorge Luis Borges, scrierile lui sunt Biblia mea.
“După un anumit timp,
omul învaţă să perceapă diferenţa
subtilă între a susţine o mână
şi a înlănţui un suflet,
şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva
şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă,
şi aşa, omul începe să înveţe…
că…
View original post 551 more words
PLM
De multe ori ma simt o Don Quijote ce se lupta cu morile de vant, mori ce se misca, lenevindu-si agale, paletele falice din care sunt compuse. Mai concret, eu, femeie, ma invart intr-o lume a barbatilor (mai nou), in care, printre semintzele de floarea-soarelui scuipate arogant pe podea, incerc sa plantez roade, de mult crescute, inrodite, incercate, gustate. Si ma lovesc de acel cuvant de incepe cu “p” si se termina cu “i”, la plural, ilogice, blegite de la atata testosteron sau… bere?! Da, la singular, e “pula”: cuvant pe care l-am rostit azi, in toata gratia mea si asta ca il folosesc cam la cincinale… Ideea e simpla: intr-o lume a barbatilor, cam ce are legatura cu femeile, ce-i pentru ele, ura si la gara, neimportant. Nu conteaza ca, practica, rezultatele, cercetarile arata altceva. Ni se rupe. Ei, asa ni se rupe si noua, femeilor, atunci cand credem cu tarie in ceva. Ne scoatem coaiele la inaintare si insistam. Cicalitoare prin excelenta suntem, remember? 🙂 🙂 PS: Maaama, cum vine postul asta, dupa cel cu Pastele!… :):)
Online despre offline 
Comentarii noi