Prefer viciile tacute virtutilor ostentative

Am avut azi o discutie extrem de interesanta, a fost mai degraba un sfat venit intr-un moment de rascruce. Si m-a pus pe ganduri, mai mult decat de obicei. Cred cu tarie, in continuare, ca din natura, nu ascultam sfaturile ce ni se dau. Dar, reflectezi asupra lor si, intr-o situatie fericita, iti gasesti propriile raspunsuri. Cel putin pe moment, se poate ca peste o ora, o zi, o saptamana, focusandu-te din nou pe acea problema, sa gasesti alte raspunsuri, diametral opuse.

Mi-am dat seama ca nici sa gandesti prea mult nu-i bine. Si e de bine asta! Si, am mai realizat un lucru, in efortul de regasire proprie si anume ca prefer viciile tacute virtutilor ostentative! Prietenii stiu de ce! 😉

Nu-s un geniu in a emite astfel de ganduri profunde, nu fac decat sa ma regasesc, ca si gandire, in ce-a zis Einstein: “I prefer quiet vice to ostentatious virtue”. Incet, incet, ma recladesc!