Street Delivery Bucuresti 2011- factum, in sfarsit!!

Orasul asta pute. Din toate incheieturile si din orice pozitie. Toti stim asta, toti ne lamentam. Degeaba, pentru ca in Romania nu stim ce-i ala spirit civic, ne e mai usor sa dam din gura, sa ne lamentam, sa criticam, fara a intreprinde actiuni de amploare menite a schimba aberatiile acestui oras. Aberatiile unui sistem mizer, hain, comunist, de distrugere in masa. Taranii ne conduc si, cu scuzele de rigoare, mentalitatea taraneasca, lipsa de educatie ruralizeaza ceea ce este, teoretic si administrativ, capitala acestei tari. Ok, tara asta este o natie rurala, dar, hai macar capitala asta sa fie mai cu motz, sa respiram, pe bune, aer de mini-metropola europeana. In acest sens, pe 10-12 iunie are loc o noua editie “Street Delivery”. In sfarsit si gratie new media si site-urilor de socializare, acest eveniment inseamna mobilizare in masa, act, not just talk! Senzatia mea este ca, incetul cu incetul, orasul asta incepe sa se trezeasca la viata, sa se trezeasca din lungul somn in care zace de prin anii ’60. Dar fara noi, locuitorii din el, fara implicarea noastra efectiva, nu vom putea trai ever intr-un oras civilizat. Sustineti prin participare si mediatizare initiativa Street Delivery. Detalii: http://streetdelivery.ro

Nu suntem pregatiti pentru “the big one”..

Mi-e frica de cutremure.. Nu mi-e frica de moarte, dar nici nu imi doresc sa mor.. Mi-e frica de senzatia de neputinta, de gandac, pe care o ai in timpul unui cutremur, mi-e frica de acel zgomot infernal ce insoteste orice miscare de pamant..

Mi-e frica de suferinta si peisajul pe care, inevitabil, il va lasa in urma, in Bucuresti, un cutremur mare, – nu neaparat ca cel din Chile de 8.8 grade pe scara Richter (seismul s-a produs la o adancime de 50 km..)-; pentru ca inevitabil nu pot sa nu ma gandesc la regimul haotic al constructiilor in ultimii ani, cand oricine si-a putut lua autorizatie de constructie, oricine a putut construi orice..

Autoritatile de la noi sunt neputincioase in fatza unei amarate de zapezi, dar, cand inevitabilul se va produce?.. Mi-e groaza, sincer si imi doresc, sper ca nimeni dintre cei dragi mie sa nu fie aici cand va veni si la noi the big one.. Pentru ca, fara doar si poate, va veni si nu putem face nimic, decat sa-l asteptam..