De la A la Z, 2010 sau My (very) Own Private Idaho

2010 nu a fost un an tocmai bun, nici pentru mine, nici pentru multi. Totusi, a fost un an care, cel putin mie, mi-a adus multe. Lucruri nasoale, dezamagiri, suturi in fund, razbunari, bete in roate si iar dezamagiri, suturi in fund, razbunari, bete in roate. Lucruri luate ca atare, dureri constientizate si simtite usturator.

2010 a fost biciul maxim pentru mine. Dar, nu e ca m-am auto-flagelat. Sau, de fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, chinurile indurate, de toate felurile, m-au facut sa constientizez si mai mult imensa capacitate pe care o am sa iubesc, sa accept, sa indur, sa intorc si celalalt obraz. Si da, asta este un auto-flagel. Dar, principiile, valorile, raman, implacabile, la mine. Si d-asta noptile nu mi-s chin, zilele, desi urate, de cele mai multe ori, ma fac sa zambesc si sa merg inainte. Exact ca Johnnie Walker

Nu mi-e usor, recunosc; de cele mai multe ori mastile auto-impuse de fericire si putinta ard ca dracu’ chipul, buzele si mai ales sufletul. Dar imaginea, cel putin, e frumoasa.

Daca m-ar intreba cineva, as face exact aceleasi greseli, as tolera in acelasi fel, as merge pe acelasi drum, as intoarce acelasi obraz chinuit o data, si-nca o data, si inca o data. Nu din incapatanare, nu din ambitie, nu din mandrie. Pentru mine, pentru ca valorez ca om, pentru ca gresesc si-o fac de fiecare data constient, de fiecare data imi asum; pentru ca nu mi-e frica sa traiesc, dar nici sa mor. Pentru ca, doar asa, se face o auto-selectie. A celor care raman. Si care conteaza. Nu oricine poate, nu oricine e in stare, nu oricine vrea. Pentru ca e prea complicat, pentru ca e prea demn.

C-am reinvatat alfabetul de la A la Z? Nu, 2010 doar a redeschis cartea, m-a facut sa-mi aduc aminte ca exista un alfabet. Alfabetul omeniei, al decentei, sinceritatii de orice fel.

Multumesc, 2010. Nu m-ai facut un alt om, doar mi-ai demonstrat ca sunt un om, spre deosebire de multele animale de langa mine. Si n-o zic peiorativ, cu aroganta, doar constatativ si cu extrem de multa toleranta.. Cu obrazul tabacit, continui in prostia mea. Aia de a ma incapatana sa fiu eu, asa cum sunt. Frumoasa

PS: Filosofii de duzina, dar reale, luale-ar naiba!

Zgaltzaim muzica romaneasca, Ne place!

In 2010 am descoperit o gramada de trupe romanesti cu un sound excelent, muzica de calitate, de cam toate genurile. Nu ma refer la Inna si la aia cu trompeta (nu sunt neaparat genul meu), ci la formatii adevarate gen Suie Paparude, Les Elephants Bizarres, Mes Quins, Toulouse Lautrec, Norzeatic si Khidja, The Amsterdams, The Mono Jacks, AB4, Praf in ochi, The Pixels si lista poate continua.

Muzica romaneasca de calitate si-a gasit in 2010 un aliat de baza si asta gratie radiourilor (Guerrilla, Pro Fm) care si-au inclus in playlisturi, in heavy rotation, aceste trupe.

Recent, MTV-ul are o campanie, “Brand New”, prin care promoveaza muzica romaneasca fresh. Acum, in looping, baga tare cu  “ROA”, si hyper-mega-tonica piesa “Ne place”. Puteti viziona videoclipul aici- http://www.mtv.ro/stiri/muzica/mtv-iti-prezinta-cel-mai-nou-proiect-muzical-romanesc-roa-video-premiera

Uite ca se poate, of, viata mea! :)