Experienta buzukia

Am fost invitata, de catre comunitatea greaca din Romania, la un spectacol de “buzukia”. Prima mea experienta de acest gen. Nu sunt o fana a muzicii grecesti, as putea spune ca, cu mici, fff mici exceptii, nu-mi place deloc. In ciuda faptului ca m-am simtit ca la o nunta fara sarmale pe acorduri semi-manelistice si unduiri din trup (nu ale mele) in asentiment, mi s-a parut genial. Stateam si studiam felul cum stiu grecii astia sa se bucure de viata, sa-si consume, pe distractie, toti banutzii lor, sa uite de inhibitii, dansand pe masa, sub masa si deasupra mesei (am fost intr-un grup de mega corporatisti, manageri de top greci din multinationale), sa fie uniti iar dusmanii sa fraternizeze intre ei. Am primit, la inceput contrariata, o gramada de garoafe in cap, in fatza carora nu stiam sa reactionez. La inceput ma enervau. Dupa care, am profitat si am aruncat si eu Una peste alta, m-am simtit, pentru o seara, grecoaica, desi nu intelegeam o iota din ce se canta, nu traiam muzica, nu ma unduiam la auzul ei. Dar, am aplaudat spiritul si atitudinea. Tikanis re malaka! (e posibil sa fie o injuratura, dar e singurul lucru pe care il stiu in elena)..