Oare de ce..

..ma simt un outsider, mereu, la sedintele cu parintii? De ce nu rezonez cu acestia, niciodata? De ce ma uit la ei si constant ca suntem de pe planete diferite? Ma uit la ei si vad cat de falsi sunt in dialogul cu cadrele didactice dar si cu proprii copii.. Cum au pretentia ca institutia de invatamant sa-i duca pe proprii copii acolo unde ei ar trebui sa-i duca, in weekenduri, muzee, sali de teatru, cinema, etc.. Cum accepta si incurajeaza shpaga mascata numita “fondul clasei”, un fond pt. Dvd playere, tv-uri, covoare si mobilier (separat de fondul clasei a 100 euro per capita, trebuie sa mai duci si rechizite pentru tot anul, hartie igienica, apa plata plus bani pentru niste caiete speciale)! Eu m-am hotarat sa nu contribui la “fondul clasei” (bani stransi de un parinte), sa vad ce se intampla. Ma uit cu groaza la parintii astia ce false probleme isi pun ei, cum ii incanta niste nimicuri pe care le fac copiii lor in colectivitate, cand, de fapt, altele sunt lucrurile ce ar trebui sa-i preocupe in educatia copiilor lor.. Mi-e groaza cand va trebui sa mergem in invatamantul primar. Mi-e groaza de reactiile mele. Am fost mereu, in special in liceu si-n facultate, impotriva sistemului. Mi se rupea, pentru ca invatam bine, aveam un fond, o cultura generala infinit peste media colegilor si a unor profesori si imi permiteam sa dau cu flit, nu aveau ce-mi face. Dar acum, indubitabil, voi da cu flit unui sistem comunist, invechit, unei gandiri inapoiate a parintilor si profesorilor, din ipostaza de parinte, de aceasta data.. Ceea ce nu bun, pt. copil. De asta mi-e frica.. Complicat sa fii parinte, mai ales in Romania. N-are sens sa va intrebati “oare de ce”?