Divortul: deschizatorul de ochi

Revin cu tema divortului, pornind si de la comentariul lasat de “Leon” la postul anterior, “Custodia comuna”. Leon de aici e un tata divortat care sufera pentru ca nu-si poate petrece mai mult timp cu copilul sau, mama acestuia, adica fosta sa nevasta, punand piedici in acest sens. Oribil comportamentul mamei, oricat de furioasa s-ar simti sau oricat de “nemernic” ar fi (fost) Leon cu ea, nu are nici un drept MORAL sa distruga relatia dintre tata si copil si sa-i impiedice pe acestia sa-si petreaca cat mai mult timp impreuna. Se mai da un alt caz, total opus lui Leon, cazul meu, ca sa zicem lucrurilor pe nume. Sprijin si imi doresc ca al meu copil sa petreaca cat mai mult timp cu tatal sau, eu avand custodia. Din pacate, tatal(fostul sot) mi-a zis, verde in fatza, astazi: “Tu ai custodia, cu tine trebuie sa-si petreaca timpul, cu mine trebuie sa stea doar cat zice programul in sentinta de divort”. Ok, punctul lui de vedere, dorinta lui. No problem. Eu am incercat, calcandu-mi pe inima (orice ora, zi, noapte pe care o petrec fara copilul meu nu-mi este pe plac si-i simt teribil lipsa), dar, omul nu vrea. Cu toate astea, ramane, in continuare, in fatza copilului, tatal ala care o iubeste maxim; cand va creste, va vedea cu alti ochi toata treaba asta, din pacate.. Anyway, sunt, iata, unii parinti pentru care divortul de partener inseamna si un divort de copil/copii pe care au OBLIGATIA sa-l/i vada doar si exclusiv cum spune in sentinta. Pentru ei, a fi parinte e doar o obligatie, nu o placere. Si bifeaza in excel, in tabelul facut dupa divort, fiecare ora petrecuta cu cel mic. E un task, capatat dupa divort. Si atat. Ma intreb daca e o chestie generala sau se intampla doar tatilor care si-au refacut, imediat dupa divort, viata. Refuz sa cred ca noua partenera/sotie le impune sa-si petreaca cat mai putin timp cu copilul din alta casnicie, refuz sa cred ca acesti barbati sunt atat de fara pantaloni si inima, incat sa puna interesul unei femei in fatza binelui unui suflet inocent, numit fiu/fiica..

Oare de ce..

..ma simt un outsider, mereu, la sedintele cu parintii? De ce nu rezonez cu acestia, niciodata? De ce ma uit la ei si constant ca suntem de pe planete diferite? Ma uit la ei si vad cat de falsi sunt in dialogul cu cadrele didactice dar si cu proprii copii.. Cum au pretentia ca institutia de invatamant sa-i duca pe proprii copii acolo unde ei ar trebui sa-i duca, in weekenduri, muzee, sali de teatru, cinema, etc.. Cum accepta si incurajeaza shpaga mascata numita “fondul clasei”, un fond pt. Dvd playere, tv-uri, covoare si mobilier (separat de fondul clasei a 100 euro per capita, trebuie sa mai duci si rechizite pentru tot anul, hartie igienica, apa plata plus bani pentru niste caiete speciale)! Eu m-am hotarat sa nu contribui la “fondul clasei” (bani stransi de un parinte), sa vad ce se intampla. Ma uit cu groaza la parintii astia ce false probleme isi pun ei, cum ii incanta niste nimicuri pe care le fac copiii lor in colectivitate, cand, de fapt, altele sunt lucrurile ce ar trebui sa-i preocupe in educatia copiilor lor.. Mi-e groaza cand va trebui sa mergem in invatamantul primar. Mi-e groaza de reactiile mele. Am fost mereu, in special in liceu si-n facultate, impotriva sistemului. Mi se rupea, pentru ca invatam bine, aveam un fond, o cultura generala infinit peste media colegilor si a unor profesori si imi permiteam sa dau cu flit, nu aveau ce-mi face. Dar acum, indubitabil, voi da cu flit unui sistem comunist, invechit, unei gandiri inapoiate a parintilor si profesorilor, din ipostaza de parinte, de aceasta data.. Ceea ce nu bun, pt. copil. De asta mi-e frica.. Complicat sa fii parinte, mai ales in Romania. N-are sens sa va intrebati “oare de ce”?

“I don’t know how she does it”

“I don’t know how she does it” – in cinema, acum, cu Sarah Jessica Parker, NU mergeti, parerea mea. Un film feminist prin care este ridicata in slavi femeia zilelor noastre, aia care reuseste sa le faca bine pe toate, wonder-woman care are si cariera si copii si sot, aia care e business woman, mama devotata, sotie si amanta pentru al ei sot. Nu era nevoie de un film-soclu pentru astfel de femei. Oricum, este o laba-trista a la Hollywood, mega tras de par si ireal. Sa fim seriosi, in viata reala: da, poti sa le faci, ca femeie, pe toate astea, poti sa ai energie pentru toate astea, dar, la un moment dat, cedezi, in detrimentul unuia dintre aceste lucruri. Ca si protagonista, care ajunge sa-si reconfigureze prioritatile, in defavoarea carierei, dar, care, culmea, in final ajunge si-n cariera sa aiba parte de intelegere, ca sa poata pune familia pe primul loc. Come on!! Filmul exagereaza sexismul la locul de munca si victimizeaza mult prea mult femeia, pe care o face mult prea “supermana”. O plictiseala de film, mai ales pentru cei care nu-s parinti. Si, unde mai pui ca, daca il vezi, patesti ce-am patit eu: ai cosmaruri si te visezi si tu cu paduchi in cap, aidoma protagonistei! Sincer? Alegeti, mai bine, alt film! Daca, totusi, va roade curiozitatea, gasiti modalitati alternative de a-l vedea, fara a arunca, astfel, banii pe geam pe un film stupid!

“Midnight in Paris”- visul in vis, UN VIS!

“Midnight in Paris” este un minunat tablou suprarealist expus pe pelicula. Din punctul meu de vedere, Woody Allen a reinventat, si de aceasta data, lung-metrajul si, gratie acestei pelicule, avem o opera de arta pe care nu trebuie s-o admiram, atarnata de un cui, intr-un muzeu. “Midnight in Paris” este un exponent modern al realismului magic. Vezi acest film si, poate, incepi sa intelegi mai usor impresionistii, post-impresionistii si suprarealistii.

“Midnight in Paris” reuseste sa surprinda esenta minunatei metropole, a aerului parizian, a culturii asa cum Woody a reusit, acelasi lucru, cu Barcelona, in “Vicky, Cristina, Barcelona”. Ce are in plus “Midnight in Paris” este lumea paralela, visul in vis, care, de fapt, nu e vis, ce ziceam mai devreme, realismul magic! Cati dintre noi nu ne-am imaginat sau nu ne-am dori sa traim, macar pentru o zi, in trecut, sa stam de vorba cu marii acestei lumi, cei care ne-au marcat civilizatia, adevaratii nostri idoli? Cei pe care fiecare ii avem!

Woody se joaca intr-un mod ingenios cu mintea noastra iar copilul din el isi spune cuvantul atunci cand il pune pe protagonist (venit din zilele noastre) sa-i dea o idee de film marelui Luis Bunuel, pe care, evident, in viitorul trecutului, o va pune in aplicare. Protagonistul din viitor isi aduce aportul, practic, in trecut, imbunatatind prezentul. Genial! Nu ne-am gandit si noi, macar o data, cum ar fi, stiind trecutul, sa mergem acolo si sa-l schimbam sau, sa-l tragem de mana pe Einstein, cand e copil, si sa-i aratam cum e cu marul cazut din pom?

“Midnight in Paris” place sau nu. Mie mi-a placut, mult! Si e genul de film pe care mi-l doresc sa-l am acasa si sa-l vizionez, macar o data la doi ani, pe vreme ploioasa, din canapeaua mea confortabila si cu un cappucino delicios in fatza!

Strada de c’arte- un nou proiect neprafuit pe prafuiala asta

Yoo-hoooo!! Timp de o saptamana, in centrul Bucurestiului (zona Ateneului) are loc un nou eveniment cultural in aer liber pe care il salut din toata inimioara: “Strada de c’arte”. Avem strazi peatonale ce vor fi umplute de carti, muzica, teatru!! O ocazie excelenta atat pentru adulti cat si pentru copii sa respire alt aer, sa traiasca, pentru o saptamana, intr-un oras civilizat, VIU. Pentru detalii: Www.stradadecarte.ro

Formula matematica la femei. Azi un statut, maine poti avea altul! :)

Am ras foarte tare citind asta: http://www.criticul.ro/ro/functia-curvei/ Exceptand faptul ca nu sunt de acord cu principiul, mi-a placut f mult ideea in sine si felul cum s-a strofocat nenea asta sa calculeze cat de curva e sau nu e o femeie. Enjoy!

Custodia comuna si noul cod civil. Premiera: 1 octombrie 2011

De la 1 Octombrie se schimba codul civil in ceea ce priveste divorturile in care exista copii. Se introduce custodia comuna. Personal, nu mi se pare o miscare buna aceea de a da copy-paste la Codul Civil Francez. In primul rand, nu vorbim despre natii cu acelasi grad de civilizatie iar introducerea acestui lucru la romani va complica si va da ocazia la razboaie mult mai aprige intre cei doi fosti soti/ parinti. Iar asta nu face decat sa prejudicieze copilului!

Din pacate, putini parinti care ajung la divort au capacitatea de a intelege si discerne ca AMBII sunt in continuare parinti, chiar daca relatia lor conjugala a luat sfarsit. Ca acel copil are nevoie, in egala masura, de ambii parinti. Nu este nevoie si este absurd ca printr-o hartie sa se zica: tu stai azi la mama, maine la tata. Asta trebuie sa vina natural, instinctual. Copilul acela nu l-ai facut singura/singur, de ce sa incerci sa strici relatia dintre copil si fostul sot/sotie doar pentru ca tu ai sau nu ai custodia lui?

Acum, daca ai custodia comuna, legal, competitia dintre cei doi parinti va fi si mai apriga pentru “castigarea” iubirii copilului. Ambii se vor vedea cu drepturi legale si AMBII vor face abuz, vor intelege gresit aceste drepturi, in detrimentul copilului, care, si asa, nu este vinovat cu absolut nimic si va fi si mai debusolat si suferind.

Intr-un mediu sanatos, civilizat, cand se ajunge la divort, mama este cea care are grija de ingerasul ei cel mai bine, cordonul acela ombilical nu se taie niciodata iar o mama are instinctele maternale infailibile. Lucru dovedit stiintific. Aceeasi mama intelege si sprijina, natural, o relatie cat mai normala si mai frumoase intre copil si tatal ei. Fie el sotul cel mai nenorocit, afemeiat, neglijent, etc, etc, el este si va fi intotdeauna singurul si cel mai bun tata pentru copilul ei. Iar asta nu se scrie in acte..

Pentru mai multe detalii despre noul cod civil, detalii aici

Un BIG LOOL pentru FRIENDS WITH BENEFITS

Am fost, de curand, la cinema, sa vad “Friends with benefits”. Foarte deconectant si extrem de haios. Chiar daca este o comedie romantica previzibila si plina de clisee, ciudat este ca asta nu deranjeaza. Umorul, glumitzele si situatiile comice sunt savuroase, coloana sonora bestiala (big like pt. Kriss Kross ) la fel si chimia dintre Mila Kunis (gorgeoussss!!) si Justin Timberlake, woow! Justin se descurca exemplar, chiar daca, la inceput, eram sceptica vis a vis de prestatia lui. M-am inselat, omul si-a facut foarte bine rolul! Si, culmea, arata si foarte bine, are acel ceva pe care, pana la acest rol, nu il vazusem. Ce mi-a mai placut si a dat viatza, a venit sa condimenteze povestea, au fost acele flashmob-uri. Ce nu mi-a placut: povestea tatalui, care a fost superficial tratata si, parerea mea, nu-si avea locul, a fost in plus.

Daca e sa comparam “Friends with benefits” cu “No strings attached”, recomandarea mea se duce catre primul. Asta pentru ca abordarea este mult mai realista si mai intensa decat in “No strings attached”.

Subiectul: foarte actual si nu este deloc vorba despre ceva ce gasesti numai in fictiune, nu si in viata reala. Asadar, pentru cei de 30-40 de ani: duceti-va, o sa va placa. Pentru cei de 20 de ani: cu sigurantza va va placea mult mai mult “No strings attached”